Toate definitiile

PANAGHÍE, panaghii, s. f. 1. Nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconiță (emailată) cu chipul Fecioarei Maria, purtată de ierarhi pe piept. 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paști. ♦ Prescură făcută la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghía.

PANAGHÍE s. (BIS.) engolpion.

panaghíe (panaghíi), s. f. – Prescură care se dă de pomană la patruzeci de zile după o înmormîntare. – Mr. panaghie. Ngr. παναγία, epitet al Fecioarei (Murnu 41), cf. sb., cr. panagija. – Der. panaghiar, s. n. (taler de argint în care se servește panaghia).

panaghíe f. (ngr. panagia, „Maĭca Domnuluĭ”, vgr. „sfințenie perfectă”, d. pân, tot, și ágios, sfînt; vsl. rus. panágiĭa. V. haglŭ). Titlu al Maĭciĭ Domnuluĭ. Prescură care se ține ridicată de pe masă la panahidă. Panahidă.

panaghíe s. f., art. panaghía, g.-d. art. panaghíei; pl. panaghíi, art. panaghíile