Toate definitiile

panacót (-oáte), s. n. – Formă pentru cornuri și chifle. – Megl. pănăcot. Ngr. πιναϰότι ‹ it. pane cotto (Scriban), cf. alb. panikotë, bg. panakoda.

panacót n., pl. oate (ngr. pinakóti, scîndură de dus aluatu la cuptor [infl. de pinakidi, tăbliță], d. it. pane cotto, pîne [!] coaptă; alb. panikotă, pîne coaptă, panikoté, covată în care se pune pînea coaptă). Mold. Munt. Formă (tipar) p. cozonacĭ. Scîndură (cu scobiturĭ saŭ nu) pe care brutariĭ duc pînea la cuptor. – În Munt. maĭ des -od, pl. -oade. V. cîrpător.