Toate definitiile

PALTÓN, paltoane, s. n. Haină de iarnă (lungă până sub genunchi), făcută din stofă groasă și căptușită, care se poartă peste celelalte obiecte de îmbrăcăminte. – Din fr. paletot.

PALTÓN s. haină. (Poartă un ~ de blană.)

PALTÓN s.n. Haină groasă și lungă de iarnă, care se poartă peste celelalte veșminte. [După fr. paletot].

PALTÓN s. n. haină groasă și lungă de iarnă, peste celelalte veșminte. (după fr. paletot)

paltón (paltoáne), s. n. – Haină groasă de iarnă care se poartă peste alte obiecte de îmbrăcăminte. – Mr. palto. Fr. paletot (Tiktin; Graur, BL, IV, 107), cf. ngr. παλτό (› mr.), tc., bg. palto, it. palto(n).

*paltón n., pl. oane (rus. pol. palion, d. fr. paletot, din paltoc, care vine d. ol. paltrok, haĭnă de călătorie, palster, toĭag; rok e germ. rock. V. rochie. Cp. cu bandon). O haĭnă bărbătească și femeĭască pe care orășeniĭ o poartă ĭarna peste toate cele-lalte. (Diferă de manta pin [!] lipsa gaĭciĭ și fiind-că, în general, nu e croită pe talie). V. pardesiŭ, contoman, suman.

paltón s. n., pl. paltoáne