Toate definitiile

PALPITÁȚIE, palpitații, s. f. Mișcare anormală, puternică, rapidă sau neregulată a inimii, provocată de o boală, de o emoție, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emoție. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.

PALPITÁŢIE s. 1. bătaie, palpitare, pulsaţie, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 2. v. freamăt.

PALPITÁȚIE s.f. Mișcare convulsivă a unei părți oarecare a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. [Gen. -iei, var. palpitațiune s.f. / cf. fr. palpitation, lat. palpitatio].

PALPITÁȚIE s. f. 1. mișcare convulsivă a unei părți a corpului; zvâcnire, bătaie puternică și neregulată a inimii. 2. (fig.) tremur ușor, emoție. (< fr. palpitation, lat. palpitatio)

*palpitațiúne f. (lat. palpitátio, -ónis). Acțiunea de a palpita. Bătaĭe violentă și neregulară a inimiĭ: a suferi de palpitațiune de inimă. – Și -áție.

palpitáție (-ți-e) s. f., art. palpitáția (-ți-a), g.-d. art. palpitáției; pl. palpitáții, art. palpitáțiile (-ți-i-)