Toate definitiile

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin¹. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin¹. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.

PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].

PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin¹. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin¹. (< fr. palatinat)

*palatinát n., pl. e (d. palatin 1). Demnitatea de palatin, de conte saŭ elector palatin. Stat din vechĭu imperiŭ germanic: Palatinatu de Sus orĭ al Rinuluĭ și Palatinatu de Jos. Provincie a regatuluĭ Poloniiĭ: palatinatu Posnaniiĭ.

PALATINÁT, palatinate, s. n. 1. Demnitate, funcție de palatin¹. 2. Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin¹. [Pl. și: palatinaturi]. – Din fr. palatinat.

PALATINÁT s.n. Demnitatea de palatin. ♦ Teritoriu sau provincie guvernată de un palatin. [Cf. germ. Palatinat, fr. palatinat].

PALATINÁT s. n. 1. demnitatea de palatin¹. 2. teritoriu, provincie guvernată de un palatin¹. (< fr. palatinat)

palatinát s. n., pl. palatináte