Toate definitiile

pălánt, pălánturi, s.n. (reg.) 1. răsad. 2. pădure tânără, semănată de curând. 3. vie tânără. 4. gard, împrejmuire.

2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ [!] se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.

pălan(t), V. palanc.

palánt, V. pălant.