Toate definitiile
PALÁN, palane, s. n. Macara formată din mai mulți scripeți situați pe două sau mai multe axe, dintre care una fixă. [Var.: palánc s. n.] – Din fr. palan, it. palanco.
PALÁN s. v. muflă.
PALÁN s.n. Macara formată din mai mulți scripeți, folosită la ridicarea unor greutăți mari. [Var. palanc s.n. / < fr. palan, cf. it. palanco].
PALÁN s. n. macara din două mufle identice, servind la ridicarea unor greutăți mari. (< fr. palan)
2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ [!] se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.
pălán s. n. (pl. pălanuri)
2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ [!] se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.
pălan(t), V. palanc.