Toate definitiile
PÁGINĂ, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., față; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fețe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reținut, dată importantă; episod însemnat din viața unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.
PÁGINĂ s. faţă. (Pe prima ~ a cărţii.)
PÁGINĂ s.f. 1. Față a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea fețe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întâmplare din viața cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].
PÁGINĂ s. f. 1. față a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viața cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)
págină (págini), s. f. – Fiecare dintre cele două fețe ale unei foi de hîrtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja în pagini; a numerota), din fr. paginer; paginați(un)e, s. f., din fr. pagination; paginator, s. m. (muncitor tipograf care face paginația).
*págină f., pl. ĭ și e (lat. página, din aceĭașĭ răd. cu compact, pact, paletă, par și împing). Față a foiĭ de hîrtie: o pagină albă. Ceĭa ce scrie saŭ e tipărit pe pagină: a învăța, a scrie o pagină. Fig. Conținutu artistic al uneĭ paginĭ: cele maĭ frumoase paginĭ ale luĭ Alexandri. Epocă, timp de acțiune, de suferință: o strălucită pagină. V. selidă.
págină s. f., g.-d. art. páginii; pl. págini; abr. p./pag.
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărți, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A așeza în format de pagini un text cules (și aflat în șpalturi), pentru a obține forma definitivă a lucrării care se tipărește. ♦ A schița planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. paginer.
PAGINÁ vb. a numerota. (A ~ un caiet.)
PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în șpalturi; a numerota paginile unei cărți. 2. A schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].
PAGINÁ vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărți etc.). 2. a așeza în pagini materialul cules în șpalturi. ◊ a schița planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer)
*paginéz v. tr. (fr. paginer). Numerotez paginile uneĭ cărțĭ, unuĭ caĭet.
paginá (a ~) vb., ind. prez. 3 pagineáză
PÁGINĂ s.f. 1. Față a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea fețe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întâmplare din viața cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].
PÁGINĂ s. f. 1. față a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viața cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)
PÁGINĂ s. faţă. (Pe prima ~ a cărţii.)
*págină f., pl. ĭ și e (lat. página, din aceĭașĭ răd. cu compact, pact, paletă, par și împing). Față a foiĭ de hîrtie: o pagină albă. Ceĭa ce scrie saŭ e tipărit pe pagină: a învăța, a scrie o pagină. Fig. Conținutu artistic al uneĭ paginĭ: cele maĭ frumoase paginĭ ale luĭ Alexandri. Epocă, timp de acțiune, de suferință: o strălucită pagină. V. selidă.