Toate definitiile

PÁCINIC, -Ă adj. v. pașnic.

pácĭnic, V. pașnic.

páșnic, -ă adj. (vechĭ pacĭnic, d. pace, după veșnic). Ĭubitor de pace, liniștit, pacific: om pașnic. Care tinde la pace, spre pace: ideĭ, așezăminte pașnice. Liniștit, fără turburărĭ [!]: domnie pașnică. Adv. În pace: a trăi pașnic.