Toate definitiile

PACIÉNT, -Ă, pacienți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană bolnavă care se găsește în tratamentul unui medic, considerat În raport cu acesta. ♦ (Înv.) Persoană supusă unui supliciu; victimă; martir. 2. Adj. (Livr.) Care are (sau manifestă) răbdare, calm; răbdător. [Pr.: -ci-ent] – Din lat. patiens, -ntis, fr. patient, germ. Patent, it. paciente.

PACIÉNT adj. v. perseverent, răbdător, stăruitor, tenace.

PACIÉNT s. (înv.) subiect. (~ al unui medic.)

Pacient ≠ impacient

PACIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Răbdător. // s.m. și f. Bolnav care se află în tratamentul unui medic. [Pron. -ci-ent, var. pațient, -ă s.m. și f. / < lat. patiens, cf. it. paziente, fr. patient, germ. Patient].

PACIÉNT, -Ă I. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic. II. adj. răbdător, îngăduitor. (< fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

*paciént, -ă adj. (fr. patient, lat. pátiens, -éntis, d. pati, a suferi. V. pățesc). Răbdător, care are răbdare. Subst. Bolnav (în raport cu medicu): chirurgu operă un pacient.

!paciént¹ (livr.) (-ci-ent) adj. m., pl. paciénți; f. paciéntă, pl. paciénte

paciént² (-ci-ent) s. m., pl. paciénți