Toate definitiile

OȚĂRẤT, -Ă, oțărâți, -te, adj. (Pop.) Mânios, furios. ♦ Morocănos, posomorât; supărat, [Var.: oțărít, -ă, oțerít, -ă adj.] – V. oțărî.

OŢĂRÂT adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întă-râtat, înverşunat, mâniat, mânios, pornit.

oțărî́t, -ă adj. Plin de oțărîre, care provoacă oțărîre (vechĭ). Adv. Cu oțărîre, violent: vîntu suflă oțărît.