Toate definitiile
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare alt punct al ei; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.
ovál s. n., pl. ovaluri (ovale); adj. m. pl. ovali, f. ovală, pl. ovale
OVÁL, -Ă adj. Care are o formă alungită (ca de ou). ♦ Eliptic. // s.f. (Mat.) Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu această figură. [< fr. ovale, it. ovale, germ. oval, cf. lat. ovum – ou].
OVÁL adj., s. 1. adj. v. eliptic. 2. s. v. faţă.
OVÁL, -Ă I. adj. alungit (ca un ou). ◊ eliptic. II. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează. (< fr. ovale)
*ovál, -ă adj. (fr. oval, d. lat. ovum, oŭ). În formă de oŭ, de elipsă. S. n., pl. e și urĭ. Formă ovală (plană saŭ în relief): ovalu fețeĭ omuluĭ. – Fals ovoid.
*ovoíd, -ă adj. (d. lat. ovum, oŭ, și -id din metaloid). Răŭ zis îld. oval. – Uniĭ zic și ovoidál.
ovál1 adj. m., pl. ováli; f. oválă, pl. ovále
ovál2 s. n., pl. ovále
ovál s. n., pl. ovaluri (ovale); adj. m. pl. ovali, f. ovală, pl. ovale
*ovál, -ă adj. (fr. oval, d. lat. ovum, oŭ). În formă de oŭ, de elipsă. S. n., pl. e și urĭ. Formă ovală (plană saŭ în relief): ovalu fețeĭ omuluĭ. – Fals ovoid.