Toate definitiile

OTUZBÍR s. n. (Înv.) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2. (În expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din tc. otuzbir.

otuzbír (-ruri), s. n. – 1. Un anumit joc de cărți. – 2. Violență, abuz de putere, lipsă de considerație. Tc. otuz bir „31” (Lokotsch 1600; Bogrea, Dacor., IV, 836; Candrea; Graur, GS, VI, 333).

otuzbír m. (turc. otuz-bir, treĭ-zecĭ și unu). Vechĭ. Literar. Un joc cu 31 de cărțĭ. Azĭ. Fam. Om violent. S. n. Cu otuzbiru, cu violență: aicĭ nu merge cu otuzbiru!

otuzbír (înv.) s. n.