Toate definitiile

ÓTOVA adj. invar. (Adesea adverbial) Uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia marcată; fără formă. ♦ Fig. Monoton, uniform. – Et. nec.

ótova adj. – Plan, egal, uniform. Origine necunoscută. Numai Cihac, II, 234 presupune o origine sl. fără să poată indica etimonul. Legătura cu rus. ot tog „de asta” (Tiktin) sau cu bg. ot tova „al ei” (Scriban) e dubioasă.

ótova adj. fix (cp. cu bg. ot tova, din asta). Munt. Neted: drumu e otova. Unit, tot una: acest porc e așa de gras, în cît [!] capu e otova cu trupu. Fig. Monoton, plictisitor: muncă otova. Adv. Drept înainte, fără accidente: a merge otova.

ótova adj. invar., adv.