Toate definitiile

OTORÉE, otoree, s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din fr. otorrhée.

OTORÉE s. (MED.) (reg.) scurgere.

OTORÉE s.f. Scurgere de lichid cefalo-rahidian sau de puroi din ureche. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. otorrhée, cf. gr. ous – ureche, rhein – a curge].

OTORÉE s. f. scurgere de puroi sau de serozitate din ureche. (< fr. otorrhée)

otorée s. f., art. otoréea, g.-d. art. otoréei; pl. otorée