Toate definitiile

OTCÚP, otcupuri, s. n. (Înv) Bun sau venit al statului dat în arendă. – Din rus. otkup.

otcúp (otcúpuri), s. n. – Arendarea veniturilor publice. Rus. otkup „chirie” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234)din sl. kupiti „a cumpăra”. Sec. XIX, înv. – Der. otcupcic, s. m. (persoană care lua în arendă bunurile publice), din rus. otkupštik.

otcúp n., pl. urĭ (rus. ótkupŭ, închiriere, ot-kupátĭ, -pitĭ, a acapara, a închiria; vsl. otkupŭ, răscumpărare. V. pre-cupeț). Vechĭ. Antrepriza vămilor, ocnelor saŭ a altor lucrărĭ. Monopol. Maĭ pe urmă. Accize.

otcúp (înv.) s. n., pl. otcúpuri