Toate definitiile

OSÂRDUÍ, osârduiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A se strădui, a se osteni. – Din osârdie.

OSÂRDUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forţa, frământa, munci, necăji, osteni, sforţa, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.

!osârduí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se osârduiéște, imperf. 3 sg. se osârduiá; conj. prez. 3 să se osârduiáscă