Toate definitiile

OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).

OSÂNDĂ s. v. condamnare.

osî́ndă f., pl. e (vsl. osondŭ, sîrb. osuda). 1. Osîndire, condamnare. A-țĭ lua osînda, a primi pedeapsa, a suferi lovitura, a se hotărî cu tine. A-țĭ fi împlinit serviciu (de mulțĭ anĭ). 2. Pedeapsă divină. 3. Olt. Ĭazmă.

osấndă (pop.) s. f., g.-d. art. osấndei; pl. osấnde