Toate definitiile

OSTĂȘÍ, ostășesc, vb. IV. Intraz. (Înv.) A se afla în serviciul militar; a face armata, a duce viață de ostaș; p. ext. a se război. – Din ostaș.

2) ostășésc v. intr. (d. ostaș). Funcționez ca ostaș.

ostășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostășésc, imperf. 3 sg. ostășeá; conj. prez. 3 să ostășeáscă