Toate definitiile

OSTEOMALACÍE, osteomalacii, s. f. Formă de decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéomalacie.

OSTEOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere (prin îmbătrânire). [Gen. -iei. / < fr. ostéomalacie, cf. gr. osteon – os, malakia – înmuiere].

OSTEOMALACÍE s. f. ramolisment al scheletului, prin decalcifiere. (< fr. ostéomalacie)

osteomalacíe (-te-o-) s. f., art. osteomalacía, g.-d. osteomalacíi, art. osteomalacíei