Toate definitiile
OSTÁTIC, ostatici, s. m. Persoană din rândul populației civile oferită sau reținută de către un stat, de către o organizație etc. drept garanție pentru îndeplinirea unor obligații asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau a organizației respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zălog2. [Var.: ostátec s. m.] – Din it. ostatico.
OSTÁTIC s. (MIL.) (înv.) chezaş, otaj, zălog. (A luat ~i dintre civili.)
OSTÁTIC, -Ă s.m. și f. 1. Persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. 2. (Fig.; fam.) Gaj, zălog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico].
OSTÁTIC, -Ă s. m. f. persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. (< it. ostatico)
ostátic (ostátici), s. m. – Persoană reținută drept zălog. It. ostatico (sec. XIX).
*ostátică s. f., g.-d. art. ostáticei; pl. ostátice
*ostátic, -ă s. (it. ostático, ostaggio și statico, vfr. ostage, nfr. otage, d. lat. pop. *obsidáticus, cl. obsidatus, acțiunea de a da ostaticĭ saŭ de a fi dat ca ostatic, care vine d. obses, óbsidis, ostatic, de unde, după hospes, hóspitis, oaspete, s´a făcut óses, *óbsitis, de unde *obsitáticus, apoĭ it. ostatico). Amanet, zălog care consistă dintr´o persoană dată ca garanție că un tratat va fi executat.