Toate definitiile

OSPĂTĂRÍE, ospătării, s. f. (Înv. și pop.) Birt; han (cu birt). – Ospătar + suf. -ie.

OSPĂTĂRÍE s. v. birt.

ospătăríe, ospătăríi, s.f. (înv. și pop.) 1. birt; han. 2. aripă a unei mănăstiri pentru oaspeți și călători; arhondaric. 3. azil pentru bătrâni.

ospătăríe f. (d. ospătez). Restaurant, locandă, birt. Vechĭ. Ospitalitate.

ospătăríe (înv., pop.) s. f., art. ospătăría, g.-d. art. ospătăríei; pl. ospătăríi, art. ospătăríile