Toate definitiile

OSPEȚÍE, (2) ospeții, s. f. 1. Primire bună, ospitalitate. 2. (Rar) Ospăț. – Oaspete + suf. -ie.

OSPEŢÍE s. v. ospitalitate.

OSPEŢÍE s. v. banchet, masă, ospăţ, praznic, prăznuire, prânz, vizită.

ospețíe f. Ospătare (primire de oasăețĭ). Calitatea de oaspete. V. musafirlîc.

ospețíe (pop.) s. f., art. ospețía, g.-d. art. ospețíei; (ospețe) pl. ospețíi, art. ospețíile