Toate definitiile

OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.

OSCILATÓRIU adj. oscilant, pendular. (Mişcare ~.)

OSCILATÓRIU, -IE adj. (Despre mișcări) Care are oscilații; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].

OSCILATÓRIU, -IE adj. cu oscilații. (< fr. oscillatoire)

*oscilatóriŭ, -ie adj. (lat. științific oscillatorius). Care e de natura oscilațiuniĭ: mișcare oscilatorie.

oscilatóriu [riu pron. riu] adj. m., f. oscilatórie (-ri-e); pl. m. și f. oscilatórii