Toate definitiile

OSATÚRĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.

OSATÚRĂ s. 1. v. sistem osos. 2. v. structură.

OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].

OSATÚRĂ s. f. 1. totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. (fig.) constituție internă; structură. 3. sistem de bare, structura de rezistență a unei construcții, mașini etc. (< fr. ossature)

*osatúră f., pl. ĭ (fr. ossature, it. ossatura). Ordinea și pozițiunea oaselor unuĭ corp, schelet. Pĭesele principale care susțin ceva: osatura unuĭ pod și (fig.) a uneĭ drame. V. schelet.

osatúră s. f., g.-d. art. osatúrii; pl. osatúri