Toate definitiile

ORTOTRÓPIC, -Ă, ortotropici, -ce, adj. (Fiz.; despre corpuri) A cărui strălucire este aceeași, oricare ar fi direcțiile de iluminare și de observație. – Din fr. orthotropique.

ORTOTRÓPIC, -Ă adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață are strălucirea proporțională cu iluminarea. [< fr. orthotropique, cf. gr. orthos – drept, trope – răsucire].

ORTOTRÓPIC, -Ă adj. (despre corpuri) a cărui suprafață are strălucirea proporțională cu iluminarea. (< fr. orthotropique)

ortotrópic (-to-tro-) adj. m., pl. ortotrópici; f. ortotrópică, pl. ortotrópice