Toate definitiile

ORGANOTRÓP, -Ă, organotropi, -e, adj. (Despre substanțe, medicamente) Care prezintă o afinitate particulară pentru un anumit țesut sau organ; care se fixează în organismul unei viețuitoare și acționează asupra acestuia. – Din fr. organotrope, germ. Organotrop.

ORGANOTRÓP, -Ă adj. (Despre microbi, medicamente) Care are afinitate pentru țesuturile unui organ. [< fr. organotrope, germ. organotrop].

ORGANOTRÓP, -Ă adj. (despre microbi, medicamente) cu afinitate pentru anumite țesuturi organice. (< fr. organotrope, germ. Organotrop)

organotróp (-no-trop) adj. m., pl. organotrópi; f. organotrópă, pl. organotrópe