Caută
Traducere
Toate definitiile
ORATÓR, oratori, s. m. Persoană care rostește un discurs, care vorbește în public; persoană care are talentul de a vorbi frumos în fața unui public; retor. – Din lat. orator, fr. orateur.
ORATÓR s. 1. retor, (prin Bucov.) predicant. (Un mare ~.) 2. v. conferenţiar.
ORATÓR s.m. Cel care ține un discurs; vorbitor (la o conferință etc.); om care are darul vorbirii, care vorbește frumos. [Cf. lat. orator, fr. orateur].
ORATÓR s. m. cel care ține un discurs; vorbitor; om care are darul vorbirii. (< lat. orator, fr. orateur)
oratór, -oáre s. (lat. orátor, -óris, d. orare, a vorbi. V. oral). Care ține discurs: Cicerone fu cel maĭ mare orator al Romeĭ. Om elocŭent: a fi născut orator. V. retor.