Toate definitiile

ORÁNIȚĂ, oranițe, s. f. (Reg.) 1. Prăjină cu cange la vârf, de care se servesc marinarii și pescarii. 2. Luntre pescărească cu fundul lat. – Din scr. oranica.

orániță (oránițe), s. f. – Plută, canoe. – Var. vraniță. Sb. oranica (Tiktin). În Olt. și Munt.

orániță f., pl. e (sîrb. oránica, bg. vránica, a. î.; turc. [d. sîrb.] orániča). Dun. Cin maĭ lat, luntre pescărească dintr´un trunchĭ saŭ și compusă. – La N. Dens. 16 vrániță. V. cĭobacă și monoxil.

orániță (reg.) s. f., g.-d. art. orániței; pl. oránițe