Toate definitiile

ORACULÁR, -Ă, oraculari, -e, adj. (Rar) care aparține oracolului, privitor la oracol. – Oracul + suf. -ar.

ORACULÁR, -Ă adj. (Rar) Referitor la oracol, de oracol. [Cf. it. oracolare].

ORACULÁR, -Ă adj. de oracol. (< fr. oraculaire)

oraculár (rar) adj. m., pl. oraculári; f. oraculáră, pl. oraculáre