Toate definitiile

ONTOLOGÍE s. f., Ramură a filosofiei care studiază trăsăturile generale ale existenței. – Din fr. ontologie.

ONTOLOGÍE s. (FILOZ.) teoria existenţei.

ONTOLOGÍE s.f. 1. Ramură a filozofiei având drept obiect existența ca atare, trăsăturile și principiile comune oricărei existențe. ♦ Teorie speculativă despre esențele sau principiile ultime ale tuturor lucrurilor. 2. Latură a materialismului dialectic care se referă la determinările și la structura realității obiective. [Gen. -iei. / < fr. ontologie, cf. gr. on – ființă, logos – studiu].

ONTOLOGÍE s. f. ramură a filozofiei care studiază trăsăturile cele mai generale ale existenței; teoria existenței. (< fr. ontologie)

*ontologíe f. (ont- ca în onto-genie și -logie ca în pale-onto-logie). Șt. nat. Știința vietăților în general. Fil. În metafizică, partea care se ocupă de esență, de cauza primordială a ființeĭ.

ontologíe s. f., art. ontología, g.-d. ontologíi, art. ontologíei