Toate definitiile

ONORABIL, -Ă, onorabili, -e adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.

ONORÁBIL adj. 1. cinstit, onorat, preţuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 2. v. de-cent.

Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabil

ONORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [Cf. fr. honorable, lat. honorabilis].

ONORÁBIL, -Ă adj. vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil. (< fr. honorable, lat. honorabilis)

*onorábil, -ă adj. (lat. honorabilis). Care face onoare: acțiune onorabilă. Demn de onoare, cinstit: persoană onorabilă. Titlu de onoare dat cuĭva (maĭ mult ironic, ca și stimabil. V. onorat): ĭa ascultă, onorabile domn saŭ (maĭ des) numaĭ onorabile! Adv. În mod onorabil: s´a retras onorabil.

onorábil adj. m., pl. onorábili; f. onorábilă, pl. onorábile