Toate definitiile

ONOMATOPÉIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter de onomatopee, format din onomatopee; imitativ, onomatopoetic. [Pr.: -pe-ic] – Din fr. onomatopéique.

ONOMATOPÉIC adj. imitativ. (Cuvânt ~.)

ONOMATOPÉIC, -Ă adj. Cu însușiri de onomatopee; imitativ. [Pron. -pe-ic. / cf. fr. onomatopéique].

ONOMATOPÉIC, -Ă adj. cu caracter de onomatopee; imitativ. (< fr. onomatopéique)

*onomatopéic, -ă adj. (d. onomatopeĭe). Relativ la saŭ format pin [!] onomatopeĭe, imitativ: a cîrîi e un cuvînt onomatopeic. Adv. Pin onomatopeĭe.

onomatopéic (-pe-ic) adj. m., pl. onomatopéici; f. onomatopéică, pl. onomatopéice