Toate definitiile

OMNIPOTÉNT, -Ă, omnipotenți, -te, adj. (Livr.) Cu putere nelimitată; atotputernic. – Din fr. omnipotent, it. omnipotente, lat. omnipotens, -ntis.

OMNIPOTÉNT adj. v. atotputernic.

OMNIPOTÉNT, -Ă adj. Cu putere nelimitată; atotputernic. [Cf. fr. omnipotent, lat. omnipotens].

OMNIPOTÉNT, -Ă adj. atotputernic, cu autoritate absolută. (< fr. omnipotent, lat. omnipotente, lat. omnipotens)

*omnipotént, -ă adj. (lat. omnipotens, -éntis). Care poate toate, atotputernic: Dumnezeŭ e omnipotent. V. pandocrator și plenipotențiar.

omnipotént (livr.) adj. m., pl. omnipoténți; f. omnipoténtă, pl. omnipoténte