Toate definitiile

OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiúne s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.

OLFÁCŢIE s. v. miros.

OLFÁCȚIE s.f. (Liv.) Simțul mirosului, miros; mirosire. [Var. olfacțiune s.f. / < fr. olfaction, lat. olfactio].

OLFÁCȚIE s. f. simțul mirosului. (< fr. olfaction, lat. olfactio)

olfácție (-ți-e) s. f., art. olfácția (-ți-a), g.-d. art. olfácției; pl. olfácții, art. olfácțiile (-ți-i-)