Toate definitiile

CASA CU OGRÁDA s. v. coroana boreală.

OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură. 2. (Reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă. 3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din sl. ograda.

OGRÁDĂ s. v. curte.

OGRÁDĂ s. v. gard, grădină, împrejmuire, îngrăditură, livadă, ocol, pomet, staul, ţarc, ulucă.

ográdă (ogrắzi), s. f. – Curte, împrejmuire. Sl. (bg.) ograda (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Conev 79), cf. gard.

ográdă f., pl. ăzĭ (vsl. o-grada, o-gradŭ, îngrăditură, o-graditi, a îngrădi; bg. sîrb. ograda; ung. garád, V. gard). Curte, îngrăditură (Mold.): o casă în fundu ogrăziĭ. Arman, îngrăditura unde treĭeră mașina. Munt. Livadă: ogradă de prunĭ.

ográdă (reg.) (o-gra-) s. f., g.-d. art. ogrắzii; pl. ogrắzi