Toate definitiile
OF, (1) interj., (2) ofuri, s. n. 1. Interj. Exclamație care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admirație, entuziasm; d) o dorință, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. S. n. Oftat, suspin; p. ext. durere, amărăciune, tristețe, mâhnire, regret; suferință; deznădejde. ♦ Dorință neîmplinită. [Var.: oh interj.] – Onomatopee.
OF interj. a!, ah!, aoleu!, au!, i!, o!, oh!, vai!, (pop.) văleu!, (Transilv. şi Ban.) tulai!, (Mold.) vah! (~! ce durere simt!)
of, interj. – Ah (exprimă tristețea, durerea, dorul). – Mr. oh, uh. Creație expresivă, cf. o, uh, și tc. of, ngr., sb. oh. – Der. of, s. n. (suspin, tînguire; chin, supărare); oafă, s. f. (Arg., femeie stricată, prostituată); oft, s. n. (plîngere, suspin, vaiet); ofta, vb. (a suspina, a se jelui), mr. uhtedz, a cărui der. nu face dificultăți (după Cipariu, Elemente, 40, din lat. optare; după Cihac, II, 235, din sl. ochu); oftat, s. n. (suspin, plîngere); oftătură, s. f. (plîngere, regret).
of, interj. de durere orĭ de neplăcere: Of, răŭ mă doare! Of, ce plictiseală! V. ah, uf.
of1 interj.
of2 s. n., pl. ófuri