Toate definitiile

ODIHNÍ, odihnesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, pentru a se reface; a se afla, a fi în repaus. ◊ Loc. adv. Pe odihnit(e) = a) după un interval de odihnă, fără oboseală; fără zor, comod; b) în liniște, în tihnă. ♦ Tranz. A lăsa să stea la odihnă (1); a pune la repaus; a da, a oferi cuiva odihnă; p. ext. a adăposti, a găzdui. 2. Refl. și (rar) intranz. A se reface prin somn; a dormi. 3. Intranz. și refl. A fi mort; a zăcea în mormânt. ◊ Expr. (Tranz.) Domnul (sau Dumnezeu) să-l odihnească (în pace), formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu pentru cei morți. 4. Refl. (Înv.) A se potoli, a se calma, a se liniști. 5. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) rezema. 6. Refl. și intranz. Fig. A sta undeva, a-și avea locul, a fi situat undeva. [Formă gramaticală (în loc.): odihnite. – Var.: (reg.) hodiní, odiní vb. IV.] – Din bg. otdihna.

ODIHNÍ vb. 1. v. dormi. 2. a se repauza, (rar) a se aciua. (Se ~ puţin la umbră.) 3. v. recrea.

ODIHNÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, linişti, potoli, tempera, uşura.

A (se) odihni ≠ a lucra, a munci

odihní (odihnésc, odihnít), vb. – A fi în repaus. – Var. hodini. Sl. oduchnati „a respira” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 104), cf. duhni. – Der. odihnă (var. hodină), s. f. (repaus); odihneală (var. hodineală), s. f. (odihnă); odihnitor, adj. (reconfortant, care liniștește).

odihnésc și (est) hodinésc v. tr. (vsl. odŭhnonti, otŭdŭhnonti, a răsufla, d. duhŭ, duh, suflet. V. otihnesc, duhnesc, zduhnesc). Las în liniște, las odihneĭ: odihnesc calu, trupele. V. intr. Zac, îs înmormîntat: supt această peatră [!] odihnește el. V. refl. Mă daŭ odihneĭ, mă repauzez: trupa se odihni după marș.

odihní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. odihnésc, imperf. 3 sg. odihneá; conj. prez. 3 să odihneáscă