Toate definitiile

OCCIDENTÁL, -Ă, occidentali, -e, adj. Care ține de apus¹ (2), mai ales de apusul Europei și de America, care are caracteristicile vieții de acolo; apusean, vestic. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Occident; (la pl.) popoarele din Occident. – Din fr. occidental, lat. occidentalis.

OCCIDENTÁL adj., s. apusean, vestic. (Statele ~.)

Occidental ≠ oriental, răsăritean

OCCIDENTÁL, -Ă adj. Din apus, de apus; apusean. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occidental].

OCCIDENTÁL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Occident; apusean, vestic. II. adj. caracteristic apusului Europei. (< fr. occidental, lat. occidentalis)

*occidentál, -ă adj. (lat. occidentalis). Apusean, vestic, situat spre occident: țară occidentală. Subst. Locuitor din occident. Adv. Ca occidentaliĭ: a fi îmbrăcat occidental.

occidentál adj m., pl. occidentáli; f. occidentálă, pl. occidentále