Toate definitiile

OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. (Livr.) Încăpățânare, îndărătnicie. – Din lat. obstinatio, fr. obstination.

OBSTINÁŢIE s. v. încăpăţânare, îndărătnicie, îndârjire, înverşunare.

OBSTINÁȚIE s.f. (Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen. -iei, var. obstinațiune s.f. / < fr. obstination, cf. lat. obstinatio].

OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr. obstination, lat. obstinatio)

*obstinațiúne f. (lat. obstinátio, -ónis). Îndărătnicie, încăpățînare. – Și -áție.

obstináție (-ți-e) s. f., art. obstináția (-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (-ți-i-)