Toate definitiile

OBRĂZNICĂTÚRĂ, obrăznicături, s. f. (Fam.) Ființă obraznică. – Obraznic + suf. -ătură.

OBRĂZNICĂTÚRĂ s. obraznic. (Este o ~ de copil.)

OBRĂZNICĂTÚRĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.

obrăznicătúră f., pl. ĭ. Fam. Copil obraznic.

obrăznicătúră (o-brăz-) s. f., g.-d. art. obrăznicătúrii; pl. obrăznicătúri