Toate definitiile

OBRÁZNIC, -Ă, obraznici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Lipsit de respect, de rușine; nerușinat, impertinent, insolent, arogant; (cu sens atenuat) neascultător, neastâmpărat. – Obraz + suf. -nic.

OBRÁZNIC adj. v. ruşinos, sfiicios, sfios, timid.

OBRÁZNIC adj., s. 1. adj. arogant, impertinent, insolent, ireverenţios, îndrăzneţ, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, semeţ, sfi-dător, sfruntat, trufaş, ţanţoş, (livr.) prezumţios, (rar) neînfrânat, (fam.) tupeist, (pop. şi fam.) ţâfnos, (înv. şi reg.) ruşinat, (Transilv.) şulhetic, (înv.) neruşinos, (fam. fig.) botos. (Un om ~.) 2. s. v. obrăznicătură.

Obraznic ≠ ascultător, cuminte, cuviincios, respectuos, politicos

obráznic, -ă adj. (bg. bez-obráznik, adică „fără obraz”, contaminat de omráznik, om scîrbos, omráz, gîlcevitor; rus. bez-o-bráznyĭ, necuviincĭos. V. omîrzesc). Care n´are obraz, gros de obraz, nerușinat, impertinent, insolent, arogant. Neastîmpărat, zburdalnic: copiĭ obraznicĭ. Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, e bine uneorĭ să nu fiĭ modest. Adv.: A răspunde obraznic.

obráznic (o-braz-) adj. m., pl. obráznici; f. obráznică, pl. obráznice