Toate definitiile

OBLOJÍ, oblojesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. A trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav) cu mijloace băbești, a lecui prin oblojeli; a pansa o rană. ♦ Fig. A purta cuiva de grijă; a îngriji. 2. Tran. și refl. A (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna. – Din sl. oblojiti „a pune, a aplica”.

OBLOJÍ vb. v. bandaja, încotoşmăna, înfofoli, lega, pansa.

oblojí (oblojésc, oblojít), vb. – 1. A bandaja, a pansa, a pune comprese. – 2. (Refl.) A se înfofoli, a se îmbrăca gros. – Var. îmbloji. Sl. obložiti „a impune” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Conev 92), cf. bg. obložvam; din sl. lešti, lęgą „a se culca”, cf. obleajă, zălog. – Der. oblojeală, s. f. (bandaj, compresă, cataplasmă).

oblojésc v. tr. (vsl. obložiti. a pune, a aplica, ložiti, a pune, d. lešti-lengon, a se culca. V. obleagă, olejesc 2, dîrlog, zălogesc). Pun oblojelĭ. Fig. Iron. Încotoșmănez, îmbrac prea gros.

oblojí (a ~) (pop.) (o-blo-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblojésc, imperf. 3 sg. oblojeá; conj. prez. 3 să oblojeáscă