Toate definitiile

oác interj. – Imită orăcăitul broaștei. – Var. oacaca, oatata. Creație expresivă, cf. orac. – Der. ocăcăi, vb. (a orăcăi); ocăcăială, s. f. (acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei).

OAC interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul broaștelor. [Var.: oácaca interj.] – Onomatopee.

OAC interj. miorc!, (reg.) orac! (Broasca face: ~!)

oac interj.