Toate definitiile

NĂZBÚTIE s. f. v. năzbâtie.

năzbî́tie (vest) și útie (est) f. (vsl. sŭbytiĭe, realizare, rom. *nezbîtie, nerealizare, poznă, farsă; rut. zbutvsĕa, a se realiza [Arh. 1928, 287]; pol. zbytnik, berbant, nazbyt, prea mult. V. izbutesc). Fam. Poznă, drăcie, șotie, farsă: copiiĭ se țineaŭ de năzbîtiĭ.