Toate definitiile

NĂVRÁP, năvrapi, s. m. Pedestraș din armata neregulată a Imperiului Otoman; p. ext. năvălitor, jefuitor. – Din sl. navrapŭ „jaf”.

năvráp (năvrápi), s. m. – Jefuitor, prădător. Sl. navrapŭ „pătrundere, incursiune” (Tiktin), cf. rus. navoropŭ. – Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s. f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII).

năvráp m. (vsl. navrapŭ, v. rus. [na-]voropŭ, atac tîlhăresc). Sec. 17-18. Jăfuitor.

năvráp (nă-vrap) s. m., pl. năvrápi