Toate definitiile

NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

NĂSĂLÍE s. (pop.) pat, targă, (reg.) pataşcă, scaun, tălpig, ţaglă, (prin Ban. şi Transilv.) scară. (~ pentru dus mortul la groapă.)

năsălíe (năsălíi), s. f. – Coșciug, sicriu, targă folosită la înmormîntare. – Megl. nusila. Sl. (bg.) nosilo, din nesiti „a duce” (Cihac, II, 212; Conev 111), cf. sb., cr. nosila, mag. noszolya.

nasălíe f. (din maĭ vechiu nosilă, pl. e „secriŭ”; sîrb. nosila, targă; rus. nosilki, pol. nosidlo, -dla; ung. noszolya, nyoszolya, lemnu patuluĭ. V. miro-nosiță, po- și pri-nos). Catafalc orĭ targă pe care se pun morțiĭ. Vechĭ nasắle și năsilíe. Și năsâlníe și năsălníe. În Ilf. (rar) și năseá, pl. ele.

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile