Toate definitiile

NĂSÍP s. n. v. nisip.

nisíp, (vechĭ) năsíp și (est) năsî́p, (în nord și) nesî́p n., pl. urĭ (bg. sîrb. nasip, zăgaz; rut. násip, movilă de pămînt, d. vsl. na-sŭpŭ, colb aruncat, nasypati, a grămădi, a umplea, sypati, sunonti și suti-, sŭpon, a împrăștia, rudă cu lat. sŭpare, a arunca, dissŭpare și dissĭpare, a risipi. V. prispă, risipesc, pospăĭesc). Un fel de praf mineral care provine din sfărmarea unor anumite stîncĭ și care se află pe malurile mărilor, pin pustiurĭ și pe aĭurea. Pl. Locurĭ nisipoase: nisipurile Sahareĭ. Fig. A construi pe nisip, a construĭ pe fundamente slabe, a face lucrare provizorie. V. pufar, șușaĭ.