Toate definitiile

NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.

NĂSCOCITÚRĂ s. v. minciună.

născocitúră f., pl. ĭ. Lucru născocit, invențiune scornitură.

născocitúră (rar) s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri