Toate definitiile

NĂRUÍRE, năruiri, s. f. Acțiunea de a (se) nărui și rezultatul ei. ♦ (Înv.; concr.) Ruină, dărâmătură (a unei construcții). – V. nărui.

NĂRUÍRE s. 1. v. prăbuşire. 2. v. cădere.

năruíre s. f., g.-d. art. năruírii; pl. năruíri